Producția de argilă în România, în timpul Marii Crize Economice

Se spune că a fost recesiune după ce bursa din New York s-a prăbușit în octombrie 1929 și timp de un deceniu nu s-a mai făcut mare lucru pe planetă. S-a mers din rău în mai rău și povestea este repetată de fiecare autor în stil propriu, găsirea unor formulări potrivite pentru atragerea atenției cititorilor fiind la mare modă. Se dorește obținerea de glorie din orice și știința contează mai puțin.

Anuarul statistic al României din anul 1940 nu surprinde un astfel de fenomen. Dimpotrivă. Datele oferite arată un progres accelerat și, dacă în enciclopedia virtuală se scrie despre faptul că nu se construia ceva deosebit, muncitorii și patronii din spațiul românesc erau suprasolicitați să scoată argilă de bună calitate pentru cărămizi și țigle. Acoperișurile din paie și lemn nu prea mai erau pe gusturile oamenilor ce începeau să aibă venituri mai bune, chiar dacă se putea și mai bine. Nici chirpiciul nu prea mai era interesant. Se căutau materiale durabile pentru locuințe rezistente și impunătoare.

Au fost smulse din scoarța terestră în anul 1937 volume care au ajuns la 703.590 mc de argilă, cea mai mare producție din întreaga perioadă interbelică. România era pe cale să devină Mare și la capitolul construcții și cărămidăriile funcționau la capacitate maximă pentru a livra material de calitate, cel ce urma să reziste în caz de foc sau de cutremur. Obținerea unui mărfuri de calitate nu se putea realiza decât prin arderea controlată a combustibilului și erau necesare cantități apreciabile în vederea asigurării temperaturilor potrivite în vederea asigurării proprietăților privind rezistența și durabilitatea.

Cererea era în creștere și au fost trimise spre prelucrare în anul 1938, cel mai bun în ceea ce privește producția industrială, volume care s-au ridicat la 1.379.598 mc. Au mai sosit informații și despre altă argilă pentru umplerea a 36 de vagoane, datele sosind prea târziu pentru a fi incluse în tabelele realizate. A fost obținută o cantitate care era mai mult decât dublă în raport cu cea din anul 1926, cel în care se zice că nu era recesiune și nu se putea compara cu realitățile de după 1929.

Marea Criză Economică a avut totuși un impact deosebit asupra pieței românești a materialelor de construcție: prețurile la argilă în 1938 erau mult mai mici decât cele obținute în anul 1926. Erau oferite astfel condiții bune de profit pentru patronii ce ridicau clădiri și pentru clienți. a fost o victorie a antreprenorilor ce se confruntaseră prin anii 1926 – 1928 cu prețuri exagerate. Fiecare om de afaceri ducea o luptă permanentă pentru profit și era normal în economia de piață să fie găsite metode prin care să fie acumulat capital.

Argila a fost un material deosebit de căutat în perioada interbelică în încercarea de realizare a clădirilor cât mai durabile și pentru un confort al locuitorilor ce începeau să prindă cheag. Dacă s-a început înregistrarea producției în anul 1923 cu un volum de 331.206 mc, s-a reușit obținerea a 663.426 mc în 1926, vârful producției din primul deceniu postbelic. Se pare că a fost o exagerare în raport cu nevoile din țară și abia în anul 1937 s-a depășit pragul prin cei 703.590 mc de rocă specială. Pământurile României erau transformate în case, blocuri și fabrici într-un ritm care ar fi uimit generațiile de dinainte de Primul Război Mondial.

S-a produs prea mult în perioada zisă acum interbelică, dar autorii comuniști au avut tot interesul să ascundă adevărul despre dezvoltarea economică a lumii burgheze. Nu era perfectă, dar nu avea lagăre de concentrare și exterminare precum Uniunea Sovietică.

Economiștii au tot scris despre Marea Criză Economică, dar producția de argilă n-a scăzut niciodată sub cea realizată în anul 1922, cel de început a muncii de refacere rapidă a statului după dezastrul din prima conflagrație mondială. Atunci au fost smulse din adâncuri volume totalizând 172.185 mc și cea mai slabă livrare din perioada de recesiune a fost de 275.924 mc în anul 1931 la un preț de aproape 6,9 milioane de lei, mult mai bun decât cel de 2,58 milioane din anul începutului. Au fost emise interpretări istorice fără să se țină cont de datele din anuarele statistice și au fost ascunse prin inventarea termenului de Marea Criză Economică luptele patronilor pentru obținerea de profit și, mai ales, pentru acapararea unor întregi sectoare din piețele de desfacere.

_{Foto sus: Expoziție de materiale de construcții organizată la Cluj în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)}