Oradea sub semnul dezvoltării domeniului construcțiilor în anii Marii Crize Economice

Marea Criză Economică a început în SUA anului 1929 și apoi s-a extins în întreaga lume cu o viteză uimitoare și a fost un deceniu de marasm în afaceri. Industria n-a mai funcționat și orașele au fost afectate. Mai mult. Activitatea în construcții a fost practic oprită. Așa se spune prin cea mai mare enciclopedie virtuală la nivelul lunii februarie 2025. Poveștile de groază au fost repetate până când au devenit adevăr istoric, universal recunoscut.

Orașul de pe malul Crișului Repede nu se încadra în normele stabilite de istorici și datele statistice din anii întunecați combat interpretările celor care au inoculat tezele elaborate prin perioada interbelică și prin cabinetele specialiștilor de stânga. Erau moștenite de la generațiile trecute, îndeosebi din perioada austro – ungară, construcții publice impresionante, Primăria Oradea fiind un reper al localității.

Lăcașele de cult ale tuturor confesiunilor impresionau prin dimensiuni și prin decorul interior. Palatele ridicate în zona centrală aveau valoare edilitară, dar se adăuga și una funcțională, comercială. Populația evreiască din zonă era renumită pentru simțul afacerilor. Au fost ridicate, în anul 1929, 258 de clădiri cu 574 de apartamente noi. Era o adevărată expansiune imobiliară. Tot 258 au fost construite în 1931 și alte 524 de spații locative au fost disponibile clienților. S-a ajuns la 426 de imobile în 1933 și populația putea să cumpere 664 de apartamente. Datele statistice nu spun însă ce suprafață aveau clădirile proaspăt finisate.

Constructorii din Bihor au bătut toate recordurile în anul 1931 prin cele 641 de clădiri cu 713 apartamente. Un singur oraș din cele 20 importante ale țării a deținut puțin peste 10 procente din tot ceea ce s-a realizat în zilele zise de recesiune. Era o mare concurență cu localități urbane precum Timișoara, Cluj și Iași pentru ocuparea unui loc secund în domeniul edilitar pe țară. Oamenii timpului spuneau că nu se schimbă nimic prin România Mare, dar chipul orașelor se modifica zilnic și chiar erau plângeri ale locuitorilor din București că nu se mai poate trăi de zgomot și de praf.

Marea Criză Economică a fost tocmai acea perioadă de timp în care orașul Oradea s-a îmbogățit din punct de vedere edilitar și începeau să fie construcții din ce în ce mai moderne, comerțul fiind deosebit de dezvoltat în regiune. Era un adevărat pol de dezvoltare.

Istoricii au venit cu aceleași idei despre un trecut negru și numai generațiile următoare au reușit să realizeze progrese fantastice, mai ales dacă făceau parte din lagărul socialist. Trebuie să se schimbe imaginea despre ceea ce s-a petrecut în anii definiți drept de recesiune.

România interbelică se transforma de la o zi la alta și cazul urbei de pe malul râului Crișul Repede nu era unul singular. Se puteau face chiar mai multe, dar erau cam multe lupte politice, birocrație din belșug și pregătiri pentru un nou război mondial. Marile puteri și statele vecine aveau politicieni ce uitau de treburile zilnice și erau preocupați de înarmare. România Mare a făcut progrese ce deranjau anumite cercuri de putere, cele ce nu puteau să realizeze ceva bun pentru omenire și aveau cumplite planuri de distrugere.

_{Foto
sus: Piața Unirii din Oradea, în perioada interbelică (© iMAGO
Romaniae)}