De de au învins forțele Axei în Bătăliile de la Târgu Frumos?

Pentru germani, victoriile din aprilie-mai și începutul lunii iunie 1944 au demonstrat valoarea apărării mobile în fața unui adversar care dispunea de superioritate numerică la toate capitolele esențiale și au reprezentat una dintre ultimele ocazii când diviziile blindate au obținut un succes operațional major.

Diviziile blindate germane au arătat că reprezintă un obstacol greu de depășit în timpul tuturor acțiunilor ofensive derulate de Aliați, indiferent de teatrul de operații chiar și având deficit mare de efective și tehnică de luptă.

Acțiunile diviziilor blindate germane din nordul Moldovei arată în mod clar că înfrângerile tactice și pierderile asimetrice suferite de sovietici la Târgu Frumos nu au reprezentat surprize sau cazuri izolate. Dimpotrivă, rapoartele referitoare la distrugerea a sute de blindate sovietice (vezi Großdeutschland), chiar dacă par exagerate, nu trebuie să surprindă.

Analiza luptelor de pe Frontul de Est (bătălia de la Kursk, operațiunea Marte, capul de pod de la Nikopol, contraofensiva lui Manstein de la Harkov, Bagration, etc) a arătat, nu o dată, că o divizie blindată germană, de obicei, putea înfrânge în luptă un corp de tancuri sau mecanizat sovietic care dispunea de 2-3 ori mai multe blindate (în 1944, dotarea standard a unui corp de tancuri sovietic era de 258 de tancuri și tunuri AT autopropulsate, iar a unui corp mecanizat de 246 de blindate).

Pe 12 iulie 1943, la Prohorovka, Armata 5 Tancuri de Gardă, condusă de Rotmistrov, a suferit o înfrângere tactică gravă în fața Corpului II SS Blindate (pierzând 350 de blindate), lucru care putea să-l aducă pe generalul sovietic în fața plutonului de execuție. După înfrângerea de la Târgu Frumos, Armata 5 Tancuri de Gardă, comandată de Rotmistrov, a fost dislocată în Belarus în vederea participării la operațiunea Bagration.

Conform unor statistici germane, în doar șase zile de lupte, Divizia 5 Blindate germană (înzestrată cu 55 PzIV și 70 Panther), sprijinită de Batalionul 505 Tancuri grele (echipat cu 20 Tiger operative), a distrus 295 de tancuri și tunuri AT autopropulsate din Armata 5 Tancuri de Gardă.

Conform unor date sovietice, în total, în perioada 23 iulie – 6 august, în luptele purtate preponderent împotriva Diviziei 5 Blindate și Batalionului 505 Tancuri grele, armata comandată de Rotmistrov a înregistrat 287 de blindate distruse și alte 254 avariate. La începutul lunii august au mai rămas din Armata 5 Tancuri de Gardă doar 28 de tancuri, fiind grupate într-o brigadă. Pe 8 august, din cauza pierderilor imense suferite, Pavel Rotmistrov a fost schimbat din funcție și nu i s-a mai încredințat vreo comandă pe front.

În apărarea generalului sovietic, istoricul rus Boris Sokolov exprimă un punct de vedere interesant. Ca urmare a înfrângerilor suferite în bătăliile de tancuri din ianuarie-februarie 1943 de la Rostov-pe-Don și de la Prohorovka, Rotmistrov a tras concluzia că cea mai bună tactică pentru unitățile armatei sale era să evite ciocnirea frontală cu marile unități de blindate germane și că era mai ușor și mai înțelept să atace unitățile de infanterie inamice care erau înzestrate cu un număr redus de tunuri AT sau primeau în sprijin, cel mult, doar câteva tancuri sau tunuri AT autopropulsate.

În esență, aceasta era o tactică corectă, însușită în urma unor experiențe dureroase, dacă ținem cont de „discrepanța dintre nivelul de pregătire al echipajelor germane și cel sovietic”, precum și „(...) superioritatea clară a blindatelor germane Tiger și Panther asupra majorității tancurilor sovietice” în lupta tanc contra tanc, în special de la distanțe mari de tragere. Evident, „Stalin și STAVKA nu doreau recunoașterea (și aplicarea spunem, n.n.) unor astfel de tactici, deoarece ar fi însemnat acceptarea superiorității unităților blindate germane asupra celor sovietice”, susține Sokolov.

Nici Armata 2 Tancuri, care după înfrângerea de la Târgu Frumos a fost dislocată, de asemenea, în Belarus, nu a scăpat ușor din confruntările cu blindatele germane. Pe 4 august, din Armata 2 Tancuri au mai rămas 263 de tancuri și tunuri AT autopropulsate, față de 812 blindate, câte dispunea la începutul acțiunilor sale din 22 iulie. Pe 5 august a fost retrasă din lupte pentru reorganizare și completare cu efective și tehnică de luptă.

În consecință, după Bagration, în procesul de planificare a unei operațiuni, comandanții sovietici considerau că pentru a anihila o divizie blindată germană era necesar concentrarea simultană împotriva acesteia a minimum două corpuri de tancuri sau mecanizate. Chiar și în această situație, ambele corpuri sovietice sufereau pierderi enorme, dar cel puțin divizia germană ar fi suferit pierderi care o scoteau practic din luptă și necesita retragerea acesteia pentru refacere și completare cu efective și tehnică de luptă.

O analiză departe de a fi exhaustivă a luptelor purtate pe Frontul de Est demonstrează că succesele germane în operațiile cu blindate s-au bazat, printre altele, pe antrenamentul intensiv al echipajelor de tancuri/tunuri AT autopropulsate și al servanților tunurilor AT și AA, superioritatea tehnicii blindate și a muniției AT, experienței și agresivității comandanților de la toate nivelurile, precum și a tacticilor și procedeelor de luptă permanent adaptate condițiilor de luptă și cooperării interarme.

Acest text este un fragment din articolul „Povestea uitată a bătăliilor de la Târgu Frumos”, publicat în numărul 50 al revistei Historia Special (revista:special/50), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 martie - 25 iunie 2025, și în format digital pe paydemic.com.