Femeile gravide în epoca vikingă: un studiu dezvăluie puterea ascunsă, politica și inegalitatea socială
Un studiu revoluționar publicat în Cambridge Archaeological Journal arată că sarcina în perioada vikingă era mult mai complexă, politizată și semnificativă din punct de vedere social decât se presupunea anterior. Este primul studiu interdisciplinar aprofundat care investighează modul în care sarcina era percepută, reprezentată și tratată în societățile vikinge, aducând în prim-plan un subiect adesea trecut cu vederea în arheologie.
Sarcina în epoca vikingă: între putere, politică și inegalitate socială
Studiul, coordonat de Dr. Marianne Hem Eriksen de la Universitatea Leicester și Dr. Katherine Marie Olley de la Universitatea Nottingham, combină surse variate — de la sagas nordice și documente legale, până la înregistrări funerare și reprezentări artistice — pentru a explora modul în care corpurile gravide erau concepute cultural, descrise și tratate în epoca vikingă.
Literatura nordică prezintă adesea sarcina în moduri care contestă ideile convenționale. În Saga Poporului din Laxardal, de exemplu, Guðrún Ósvífrsdóttir, însărcinată, este atinsă cu o suliță însângerată de ucigașul soțului ei, care o batjocorește spunând că moartea lui deja crește în pântecele ei. Copilul se va naște și, ulterior, își va răzbuna tatăl, împlinind profeția. Într-o altă saga, Freydís Eiríksdóttir — însărcinată și incapabilă să fugă din calea unui atac — apucă o sabie, își dezgolește pieptul și se lovește cu arma pentru a-și înfricoșa inamicii. Dr. Olley remarcă o posibilă paralelă între această scenă și o figurină de argint descoperită la Aska, în Suedia, ce reprezintă o femeie însărcinată, îmbrăcată în haine feminine și purtând aparent o cască de războinic.
Această figurină — singura reprezentare clară cunoscută a sarcinii în epoca vikingă — contrazice imaginea mamei pasive și domestice. În schimb, sugerează că trupul gravid putea fi vizibil, încărcat de putere simbolică și legat de idei precum violența, identitatea și rezistența.
Realități crude: mortalitate, excluziune și statut social
Totuși, sarcina nu era doar simbolică sau eroică. Studiul evidențiază și aspectele dure ale inegalităților sociale. Dintre miile de morminte vikinge analizate, doar 14 pot fi considerate probabil morminte comune mamă-copil — un număr extrem de mic, având în vedere rata ridicată de mortalitate maternă și infantilă din acea perioadă. Mai mult, sugarii apar adesea în contexte neobișnuite, îngropați alături de bărbați adulți, femei în vârstă sau chiar în locuințe, iar unii nici măcar nu au fost îngropați, cel puțin nu conform standardelor rezervate adulților. Dr. Eriksen observă că „mamele și bebelușii nu erau îngropați împreună în mod obișnuit”.
Studiul investighează și modul în care sarcina se intersecta cu statutul social și sclavia. În textele legale vikinge, sarcina la femeile înrobite era văzută ca un defect la vânzare, iar copiii acestora erau considerați proprietate. Această despersonalizare subliniază vulnerabilitatea corpurilor gravide, nu doar biologic, ci și social.
O nouă paradigmă în arheologie
Autorii studiului subliniază că arheologia trebuie să își extindă orizonturile și să includă experiențele corporale considerate „biologice” sau „private” în sfera investigațiilor istorice cu valoare politică. „Politica nu se desfășoară doar pe câmpul de luptă sau prin formarea statelor”, scriu cercetătorii. „Explorarea politicii corporale a sarcinii poate oferi perspective valoroase asupra ideilor de rudenie, sexualitate, gen, identitate și inegalitate.”
În concluzie, studiul invită specialiștii să regândească felul în care corpurile marginalizate au fost nu doar excluse din ritualuri de înmormântare, ci și din narațiunile științifice despre trecut. Sarcina în epoca vikingă nu era o simplă condiție biologică, ci un teren al negocierii sociale, al simbolurilor și al puterii — o realitate complexă, uitată prea mult timp.
